ANA NĂSTASE

ÎN GLASUL ANEI 

Ana-i un dor ce-nflorește tăcut, 

În glas de cuvinte cules din trecut, 

Ea scrie cu suflet, din gânduri curate, 

Și pune lumină în nopțile toate.

Cu mâna sub inimă, lină așterne 

Povești despre vise, iubiri efemere,

Și-n versul ce curge ca floarea-n câmpie,

Ea cântă tăcerea și-o face poezie.

Sub razele de lună sau soare senin,

Își lasă speranța pe colț de destin,

Iar fiecare cuvânt, rostit cu sfială,

Deschide o lume adâncă și reală, 

Nu plânge în gânduri ci te-mbrățișează 

Cu mâna pe suflet, ușor le așază, 

Și lasă în urmă, prin tot ce-a creat, 

O urmă de vis… de nemurire lăsat!

SUB CERUL CU STELE 

Sub cerul cu stele ce lin strălucesc 

Gândurile mele spre tine pornesc, 

Luna le-aude și blând le veghează, 

În noaptea adâncă ce tot mă visează.

Stelele cad și îmi șoptesc dorul, 

Luna deschide tăcut viitorul, 

Cu raza ei caldă mă mângâie lin,

Când somnul mi-aduce un vis cristalin 

Mă pierd printre umbre, în gânduri senine, 

Și simt cum iubirea se-așterne în mine, 

Sub cerul cu stele ce parcă mă cheamă 

Să-i spun lunii taina ce-n suflet mă-ndeamnă.

O LUME CU IUBIRE 

 Din cerul veșnic albăstrui

Iubirea cerne clipe de fericire

Alături de poemele iubirii, 

Ce se revarsă fără oprire.

Dansând și alergând prin Univers 

În regăsirea amintirilor din vers, 

Ce-și alină cu drag și voioșie 

Iubirea ce merită a sta mereu vie, 

Când viața toată ți-e ornată 

Cu trandafiri frumoși și parfumați, 

Vei știi că peste tot vor străluci, 

Și-n gândurile tale vor înflori,

Petalele cu dor se vor adăposti 

În inima ce mult le vor iubi,

Și cu drag ele se vor atașa, 

De dragostea ce o vor avea.

Iubirea este versiunea care 

Ne umple sertarele inimii, 

Cu a sa căldură ce ne dăruiește 

Din plin liniștea unei inimi…! 

Ce cu drag ea, își dorește liniște 

Când știe cât de mult iubește!