Oana Ileana Noorani Ianuarie, de ce nu vii? Ianuarie, de ce nu vii, să schimbi vremelnica mea soartă? Să mai privesc din nou în noapte și să iubesc încă
AMON E saptămâna iertării,eu te mai iert o dată,chiar de-am făcut- o-n fiecare zi în care n-ai mai vrut să mă știi,o mai fac iară, chiar dacă sunt de-atâta timp
Diana Ciobotaru, nume de autor Pe coama alb-sidefată a roibului meu, stele pâlpâie-n risipă; raze de soare-i scapără sub copită…aprinse din flacările zborului, ca o dulce ispită… În șa de
GÂNDURI, GÂNDURI… Gânduri vin și gânduri pleacăSă colinde Universul!Fruntea nu rămâne seacă!Viața își urmează mersul! Alte gânduri ne inundăCa o ploaie repezită!Unele dau să se-ascundă,Altele se scurg prin sită! Dacă
Szívemből Engedd, ó engeddEngedd ó engeddHogy fogjam kezedSzívemből Engedd, ó engeddEngedd ó engeddHogy szóljon e dalSzívemből Tekints az égre ésNézd a madarakatHogy szállnak szabadonDalolnak NékedSzívükből e Hajnalon Engedd, ó engeddEngedd
Oana Ileana Noorani Lumea ca generare şi susținere O primă lege stă la bază și-aceea e de generare. De undeva din semi-umbră privim susținerea ca atare, Prin lucruri vechi,
TREMURUL IERBII Iubitul meu, îmi râd Floriile le poartăŞi mâțişori de sălcii zâmbesc incandescent,Pe-o creangă de gutui, privighetoarea cântăŞi inimi de petale în mine înfloresc. Iubitul meu, narcisele din glastrăÎmbobocesc
Promisiune Am promis cărților când încă mai eram curcubeu că toate strigătele care aveau amprente de lumină,le voi decupa din soare și le voi dărui tuturor simfoniilor cu brațe de
Duminica Floriilor În zori de Florii, soarele mângâieCu raze blânde sărută pământul,În aer se simte miros de tămâie,Iar un cântec lin , ne alină gândul. Copacii îmbracă hainele verzi și
Ileana Pascu Moreni Ne ninge cu rouă și flori Ploaia lovește geamul, în linii și curbe din lacrimi de dor Picături se preling pe sticlă, sărutând grăbite, obrazul apăsat Privirea